Depresia

Nu-mi place sa scriu despre fericire, despre lucruri frumoase, despre cum canta pasarelele, despre cum straluceste soarele. Caci s-a lasat noaptea, poate mai degraba decat ar fi trebuit si ma incearca un sentiment sinistru. Impotriva lumii si impotriva mea. Imi vad sufletul ca pe o umbra, translucida si pacatoasa. Il vad obosit de atatea incercari, plictisit de atata rutina si amortit din lipsa. Lipsa de dragoste. Lipsa de pasiune. Lipsa de viata. Depresia e o moarte spirituala. Imi impusc sufletul, il arunc la o parte numai pentru a-i simti lipsa in fiecare moment. Ma joc cu sanatatea lui, o fac cu cruditate. De ce as avea mila cand el e asa de slab? Si totusi cateodata e atat de orb. Atunci se razvrateste si singura modalitate de a-l imblanzi este sa-l omor. Numai pentru a renaste a 2-a zi.